frustrari de spirit

Ti s-a intamplat vreodata sa crezi ca nu apartii epocii in care traiesti? Sa fii dezgustat de lumea asta mare in care tu esti atat de mic? Uneori am impresia ca sunt doar un simplu peste intr-un foarte mare ocean ale carui vise se vor ineca inainte de a fi articulate ca dorinte...Vreau....atat de multe , si nu ma refer neaparat la material....vreau sa creez, sa influentez, sa nvat sa devin umana...De ce? Habar nu am ...Dintr-un egoism de sorginte narcisista pobabil...sau ca sa ma admire ceilalti...sau ca sa ma simt eu bine in propria-mi piele, sau ca sa nu zic ca am trait degeaba pe lumea asta...sau pentru ca sunt plictisita si debusolata....Nu stiu de ce, dar am ajuns la concluzia ca daca am eradica actul voitului din structura psihica a omului am fi mai fericiti...Daca nu ai dorinte, daca nu vrei ceva, nu ai cum sa suferi ca nu le dobandesti...Sa luam de exemplu, mitul asta al jumatatii sufletesti la care mare parte din noi ne "inchinam" constient sau nu...Daca nu avem o jumatate langa noi ne innecam in munca sau in alte vicii doar ca sa nu simtim lipsa acuta a unei persoane in care sa ne regasim....Visam, speram si cautam un om in care sa ne pierdem si in acelasi timp sa ne regasim...Daca nu ilavem sau nu il gasim devenim frustrati...goi, singuri si rai....Cazuri sunt berechet pentru a ptea demonstra cele sustinute mai sus...Dar daca de exemplu nu ne-am dori asa ceva? Lipsa lui sau a ei nu ne-ar mai afecta.....Si exemplele pot continua la toate nivelurile si domeniile....Toata nefericirea noastra decurge din propria noastra structura psihica.....Noi singuri suntem proprii nostrii dusmani....