Intre EU si CEILALTI

Ficare zi ne pune intre paranteze propria individualitate, suspendand-o parca in atemporal. In fiecare zi ne pierdem in miile de individualitati dezvoltate de-a lungul vietii, in miile de imagini create parca in functie de reflectiile oglinziilor tinute de ceilalti. Individualitatea noastra se pierde in fiecare dimineata in masti mai mult sau mai putin reale. Purtam haine si masti mascandu-ne goliciunea si naturaletea trupului si a sufletului pana cand, orbiti de propriile chipuri si personaje ne vom regasi doar in imagini.
Nu sustin goliciunea, nu ma plang de eticheta, nu judec mastile...as fi o ipocrita, tocmai eu care am o colectie de masti si personalitati distincte pe care le etalez cu mandrie zi de zi in peripluul meu social. E doar pur sisimplu o idee...e pur si simplu un gand despre cum ne pierdem, putin cate putin in "dulapul de masti", pana cand, intr-o buna zi, vom uita care ne e adevarata fara, adevaratul eu ...pana cand intr-o buna zi ne vom trezi singuri printre imagini.
Atunci incepe tragedia, disperarea, nevoia de noi insine...atunci incepem sa cautam printre masti, incercand sa o gasim pe prima, in speranta ca ne va conduce la acel eu vechi si ponosit pe care l-am tot acoperit cu mii de straturi asemeni unei actrite de cabaret fardata iar si iar cu mii de straturi de pudra...De atunci incepe regasirea, sau mai precis intentia de regasire, nascuta din nevoia egoista de a nu mai fi singuri, a avea o identitate proprie... de a fi deosebiti de ceilalti.Dar eu-l nu va mai fi niciodata acelasi ca cel din spatele primei masti...zi de zi, clipa de clipa, fara sa ne dea de stire, el a fost acolo, in spatele fiecarei masti, imprumutand cate putin din fiecare rol, regasindu-se putin cate putin in fiecare personaj, pentru ca, intr-un final, sa nu fie decat un cumul de masti...