"Ador" cv-urile de mor. Insusi conceptul de a ma rezuma intr-o pagina, eu cu intreaga mea viata ma dispera. Cum Dumnezeu sa ma sintetizez pe mine insami in 30 de randuri cand eu nu am fost in stare sa ma definesc in 27 de ani de existenta..??!!?? Ba mai mult, nu numai ca mi se cere sa ma "surprind" in esenta actiunilor si "calitatilor" mele, ba mai mult chiar, trebuie sa stiu sa ma si vand. Stiu, e si asta o stiinta din care unii chiar fac bani frumosi, insa nu asta ma preocupa acum....Asadar, obsedata si terorizata de principiile definitorii ale conceptului de CV, am hotarat sa imi creez propriul CV, dupa propriile mele "coordonate"
CURRICULUM VITAE
NUME SI PRENUME: Daca l-as spune ar conta ?? M-ai defini prin prisma unor simple nume?? Nu prea cred, deci vom spune ca sunt Dna X
Data nasterii: Doar Dumnezeu stie cand mi-a creat sufletul
Domiciliul: In propriul meu Sine
Varsta: Milenara
Aspiratii si Idealuri: Regasirea de Sine, Cunosterea Esentei Umane, Crearea unei proprii Academii de Studiere si Analiza a Omului
Postul dorit: OM
Experienta: Lupta cu propriile-mi vicii si defecte: 27 de ani
Calitati: Hmmm...apai daca le aveam nu cred ca mai apucam sa ma "cercetez" atat de intens...
Defecte: Cred ca nu-mi ajunge blogul....dar hai sa incerc...
1. Idealism
2. Empatie
3. Sensibilitate
4. Preocupari Morale
5. Interes fata de etica
6. Seriozitate
7. Obsesie pentru perfectiune
8. Preocupare fata de semeni
9. Pasionata de cunoastere
10. Inutila pentru secolul a-moral in care m-am nascut
Copil fiind, imi era frica de oglinzi, Frica de a vedea in ele un alt chip decat al meu Sau doar o masca oarba si impersonala Putand ascunde, ascunzand ceva atroce. Asa cum ma temeam Ca nu cumva tacuta vreme din oglinzi Sa nu se-bata de la cursul zilnic(dar asta nimanuia nu i-am spus, Copiii sunt sfiosi). insa acum Ma tem sa nu dezvaluie oglinda Adevaratul chip al sufletului meu, Ranit de umbre, sfasiat de vini, insusi acela pe care Domnul il vede si poate il vad si ceilalti.
Văd că îţi exploatezi toate "şansele" de a fi nefericită prin cufundarea în sine. Nu ştii că fericirea înseamnă uitare de sine? Chestiile stoice sau idealiste sunt doar balsamuri oferite de filosofi ca să ne facă să înghiţim mai uşor pastila amară...
RăspundețiȘtergereda...mare dreptate ai...vezi tu...propriul ego mi-a orbit ratiunea si m-a transformat in sclavul misterului uman...in loc sa imi gasesc fericirea in ceea ce ma inconjoara eu ma retrag, ca un las, in mine insami ...da adevarat ai grait...fericirea inseamna uitarea de sine...
RăspundețiȘtergereAveam un profesor de psihologia educaţiei care confunda filozofia cu "cufundarea în sine". M-a şi încadrat în respectiva categorie. N-am mai dat pe la cursul lui de atunci...
RăspundețiȘtergere