Cuvintele gandurilor mele seamana uneori cu un mare furnicar...mntea mea este metropola in care salasluiesc milioane de suflete...toate invizibile si incredibil de puternice...ele pot distruge sau reinvia, ma pot eroda dar si intari....ele sunt GANDURILE MELE...cu voci grave sau soptite, cu glas lin si suav sau cu tipete crunte si repetitive imi inunda intreg universul mental...Nu aud voci...ci doar ganduri...sau vocile propriului meu EU care ratacit si incremenit de spaima propriului paradox se desprinde, rand pe rand in mii si mii de personalitati invizibile, ce se lupta intre ele pentru a detine controlul unui trup sfrijid de cotidian...Ele au propriul lor univers, un univers ce de multe ori il inunda pe al meu, al meu propriu si personal, incercand sa ma rataceasca, sa ma dezbine si sa i mi distraga atentia...
Imi plac gandurile mele atata timp cat sunt niste elevi silitori si ascultatori care nu se cearta si nu vorbesc unul peste celelalalr, atata timp cat respecta sefia propriului meu EU...Cand insa disciplina dispare si ele incep sa se ingane haosul mental inecepe sa ma pandeasca si mintea mea devine campul unei batalii...batalia eurilor-umbre. Le numesc euri umbre in analogie cu sintagma platoniciana a Ideilor....din simplul motiv ca este vorba doar de umbre ale eului real, doar imitatii pierdute si pale ce incearca fara succes sa cucereasca reduta unicitatii mele...Sunt simplii ucenici ce intr-o zi s-au hotarat sa devina maestrii convinsi fiind ca detin toate datele...
sa fiu oare o norocoasa ca am atatia prieteni si dusmani in mine insami, ca niciodata nu sunt singura si astfel nebunia singuraratatii nu ma poate cuprinde??? sau sa fie doar primele semne ale unei nebunii ce in timp are toate sansele sa devina boala psihica....Sunt oare gandurile mele semne ale iadului psihc ce ma pandeste sau doar o binecuvantare??!!?....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
DE AJUNS CU MONOLOGUL...SA TRECEM LA DIALOG:)