vineri, 29 octombrie 2010

UITAREA DE SINE

Unii oameni se pierd de ei insisi in bautura...altii in droguri...altii in vise...eu ma pierd in obsesii. Fie ca sunt work-hoolic ori love-hoolic, tot osesie se numeste. Viata mea pare de cele mai multe ori un carusel cu doua niveluri: sus si jos ce uneori stationeaza ca apoi sa coboare vertiginos sau sa urce, dupa caz....Totul pare asemenei unei roti care se invarte la nesfarsit, trecand periodic pin aceleasi locuri, atingang mereu aceleasi puncte si facandu-mi viata un adevrat sir de deja vu-uri.

Mi-a luat mult timp sa imi pot vedea viata din afara asemeni unui simplu spectato,r, sa ma pot detasata punct cu punct, particula cu particula de ceea ce eram EU. Mi-a luat mult timp nu desprinderea propriuzisa ci pozitionarea in afara mea, a tot ceea ce tinea de mine si ma reprezena ntr-un fel sau altul...Detasarea de mne nici nu cred ca s-a intamplat cu adevarat vreodata...nu te poti detasa de ceva de care nu te-ai apropiat nicioata...de ceva cu care nu ai fost niciodata contopit..Si de fapt obsesiile mele nu au fost decat scuze si motive de a fugi de mare contopire cu mine nsami...mi-am cautat intotdeauna motive sa nu mai uit la mine, sa nu fiu disponibila niciodata...mi-am ocupat agenda fie cu iubiri si pasiuni obsesive fata de barbati, fie cu pasiuni ucigase fata de activitati, fiecare dintre ele absorbindu-ma pas cu pas, si facandu-ma sa uit de mine insami...Fiecare obsesie ma consuma si ma omora incet, lin....asemeni unui drog ce imi creea iluzia ca sunt vie cand de fapt ma ucidea lent si sigur...Fiecare noua provocare insemna un nou motiv de a trai, fiecare inceput insemna o noua nastere cu o moarte sigura...M-am pierdut incetul cu incetul consumandu-mi esenta in tot ceea ce am facut, lasand cate un pic din eul meu atat de disperat sa ma intalneasca...mocnea pasiunea in mine....dar eu am aruncat-o in afara mea...cu o ura inconstienta...cu o ciuda sadica ..Fiecare inceput era o intrecere cu mine insami, un pariu pe care trebuia sa il castig printr-o moarte cat mai rapida si mai dureroasa a inca unei parti din acel EU....

Sunt un personaj obsesiv si nu am nevoie de nicio hatie oficiala care sa imi ateste acest lucru...propriile mele actiuni repetate sunt dovada vie..argumentele unui diagnostic inspaimantator pentru multi. pentru mine insa este un mare pas spre mine nsami...puterea de a-mi recunoaste defectele, minusurile...de a ma vedea asa cum sunt...lasa, obsesiva....tematoare...singura, egoista...uitata de mine insami