Buna Dimineata, ANY!

Buna Dimineata, Any! Te-ai trezit din ceata unor iluzii ce pana mai ieri aveau caracter de adevaruri absolute? Oare de cate ori in viata asta scurta ne e dat sa ne confruntam cu silogismele propriilor principii, cu erorile propriei logici? Curios...paradoxal cum viata este ca o carte scrisa parca intr-o limba pe care oricat am incerca sa o invatam si sa o stapanim niciodata nu reusim...Cand credem ca detinem cheia, ca stapanim limbajul si ca am reusit sa o invatam, atunci ea parca se schimba total, asemeni unui cameleon si cuvintele isi pierd sensul cunoscut...Totul este semn in jurul nostru, totul este cod si semnificatie...tot ceea ce ne ramane este sa gasim codul pentru a putea interpreta corect...dar codul pare a nu fi nicaieri...pare doar un ideal pe care noi il tot cautam, haituiti de speranta gasirii...ne pierdem in semnificatii incercand sa le dam un sens propriu...incercand sa ne regasim pe noi insine...de parca intreg universul s-ar rezuma doar la noi, la dorintele si visele noastre...la sperantele si iluziile noastre....Oare daca n-ar exista dointa...vsarea si egoismul de a gasi fericirea...oare ne-am mai simtii pustiiti? Sau poate ca noi suntem, intr-adevar arhitectii propriei mizerii sufletesti...poate noi suntem singurii raspunzatori...Poate ca stoiciii au gasit cheia fericirii umane...totul cu masura...poate ca yin si yang este lectia vietii umane....poate ca echilibrul trebuie cautat in tot si in primul rand in noi insine....poate ca ne pierdem in propria noastra logica ...intr-o logica bolnava si eronata, bazata pr principii mincinoase, menite sa ne induca in eroare....poate ca ne nastem cu un destin...si oricat am incerca sa il ocolim, doar pentru ca ne face nefericiti, nu ne putem feri din calea lui...poate ca implacailul este principalul adjectiv ce ne caracterizeaza existenta....