duminică, 4 octombrie 2009

speaking with myself

Au trecut 27 de ani de cand Dumnezeu mi-a incredintat misiunea de a fi om. 27 de ani ce pentru unii par multi, pentru altii putini..pentru mine uneori par o eternitate, un lung sir de lacrimi si zbuciumari interioare, o fuga nesfarsita de mine insami inspre mine insami...Alteori par clipe nesfarsite de zambete si extas, o intreaga beatitudine fara sfarsit..acesti ani, formati din franturi, din cioburi ale sufletului meu, din ganduri, lacrimi, dezamagiri si excese de fericire, din optimism excesiv si pesimism dus la extreme, din oamen ce mi-au trecut pragul sufletului, din dureri nesfarsite si mici inaltari spirituale sunt tot ceea ce am eu pana acum....Amintirea acestor ani reprezinta singura avere a Omului din mine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

DE AJUNS CU MONOLOGUL...SA TRECEM LA DIALOG:)