joi, 4 noiembrie 2010

FRUSTRARI- SPOVEDANII

Prin natura, zodie, fire si mostenire sunt o introvertita intr-un fel ciudat. Extrovertit la prima vedere, prietenul tuturor, umarul de sters toate lacrimile necajitilor, mana de ajutor permanent intinsa...inlauntrul eu zace unul dintre cei mai secretosi oameni cu putinta.
Nu spun niciodata ce simt sau ce gandesc si rarele cazuri in care se intampla sunt scapari datorate unor descarcari nervoase. Nu tac pentru ca vreau sau ca ii place sa fiu interesanta...tac pentru ca mi-e rusine de propriile mele trairi, mi-e teama de ceea ce cei din jurul meu ar putea gandi despre ine...Mi-e teama sa ma dezvalui celorlalti ca nu cumva candva sa a umileasca sau sa ma jicneasca facand referire la vreo slabiciune de -a mea...Mi-e teama de fapt de vulnerabilitatea in fata celorlalti, de refuzul sau abandonul celorlalti. Este proabil o lipsa de incredere in mine insami....a probabil ncredere doar in imaginea de pe retinele celor din jur...

Nu suport umilinta, nu suport rusinea, critica sau bataia de joc...nu imi place infrangerea, esecul sau inchisul usii in nas...nu suport sa plang in fata altora...am o ciudata nevoie de intelegere si de prieteni dar o permanenta reticenta fata de ei. Sufar de fobia singuratatii combinata in mod paradoxal cu fobia de oameni...Plang in coltul meu in fiecare noapte dorindu-mi sa ma pierd fara griji in bratele unui prieten care sa imi spuna: a incredere in tine, totul va fi bine...care sa imi sopteasca incet la ureche...ridica-te, mai ai de urcat pana in varf...in acelasi timp orice mana intinsa sau orice usa deschisa spre marea prietenie este respinsa gratios, cu tact si lipsa de timp....refuz mana intinsa cu un zambet dragut si vinovat, ca peste 10 minute sa regret amarnic decizia refuzului.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

DE AJUNS CU MONOLOGUL...SA TRECEM LA DIALOG:)