teama de ceilalti

Intotdeauna m-am intrebat ce ii motiveaza pe oameni in actiunile lor? Sunt constienta ca mare parte din motivatie este una de natura subiectiva, ca suntem uneltele propriilor dorinti ascunse sau neascunse, ca in fiecare din noi zace intr-o forma mai mult sau mai putin latenta dorinta de a deveni mici zei, insa nu cred ca este doar atat. Fiecare gest, privire, gand sau actiune are o motivatie extrem de puternica si de clara chiar daca poate uneori nici noi, proprii autori nu o putem descifra in totalitate. Sunt convinsa ca nu exista blank moments, cel putin nu in cazul oamenilor normali...poate doar la bolnavii de Parkinson.Cu toate astea daca as face un sondaj bazat pe sinceritate, sunt convinsa ca mare parte din intervivati vor recunoaste doar 50% din actiuni ca fiind constiente, lasand cealalta jumatate pe fondul intamplarii, al neprevazutului, blank moments urilor, neatentiei sau chiar a betiei. Si totusi, motivatia exista chiar daca uneori nu vrem, inconstient sa o recunoastem....Si aici tot de motivatie este vorba...Se schimba doar fondul discutiei si subiectul intrebarii: ce ii face pe oameni sa nu recunoasca sau sa isi ascunda pana si de ei insisi motivatiile propriilor actiuni..Sa fie oare teama de critica sociala, teama de excluziune, teama de propria uratenie sufleteasca, teama de a nu fi judecat, teama de a nu reusi....toate se reduc la teama, dupa parerea mea....Ne ascundem de noi insine si de ceilalti din teama de a nu fi altfel decat dorim sa parem