Alienari sufletesti …sau spaimele filosofiei

Imi place sa cred ca aparentele lamentari pseudo-pesimistice sunt de fapt constatari realiste…ca nu sunt pasibila de deprimare sau de pessimism, ci ca doar sunt realista…Acum ca stau sa analizez din nou aceasta “inclinatie”, realizez ca realitatea la care ma raportez este simpla iluzie…mare parte din ceea ce ma inconjoara se poate distruge intr-o singura secunda. Aproape intreaga realitate din jurul meu, o realitate de secol XXI, extra tehnologizata, pare rupta din desene animate…Fara pic de substanta, de esenta, de principiu…parca a fost proiectata de un personaj caruia ii functioneaza doar emisfera dreapta, care dupa cum se stie se ocupa cu spatialitatea, concretetea, recunoasterea fetelor si procesarea fina a imaginilor spre deosebire de cea stanga care are “in subordine” tot ceea ce tine de logica, matematica si secventialitate. Ma simt asadar prizoniera unei lumi create din imagini si iluzii, din materialism si present…Uneori simt ca sunt prizoniera propriilor mele dorinte si frustrari, ca sunt prinsa in capcana unei lumi goale in care acum si aici au puteri imperative, unde eu devine zeu supreme iar trupul principalul subiect…Ma simt asemeni ultimului om pe pamant, insa numai in momentele mele de “luciditate”…in rest ma amestec cu imaginile surde ale secolului minune in care m-am nascut.
Poate pare un pic, sau chiar mai mult, a lamentatie, insa chiar cred ca lumea asta in care traim este una de supravata, in care tindem san e afundam din ce in ce mai mult….Se spune ca daca omul in general isi canalizeaza atentia pe un anumit segment, el tinde sa isi “atrofieze” posibilitatile de extindere si se reduce la nivelul in care este canalizat…In cazul asta, exista posibilitati destul de mari san e reducem intreg universal spiritual la o lume a iluziilor, a virtualului, materialului…simturilor in general…Tindem sa adoptam ca filosofie de viata stilul hedonist sis a ne abandonam latura spirituala…Din ce in ce mai multe suflete par sa se piarda in bucatele mici, neintelese si raslete, sa tinda catre statutul de proscrisi din simplul motiv ca nu isi neaga dualitatea spirit-trup.
In cazul asta toate marile si eternele principii filosofice, acel misterios "cunoaste-te pe tine insuti", intreaga munca de cautari si deslusiri ale misterului uman depusa de randuri si randuride ganditori par in van...e ca si cum ciclul misterului uman s-ar fi inchis undeva, lasand locul materialismului...iluziilor si imaginilor...Tindem sa devenim cutii goale, papusi de portelan poleite cu aur in care vidul se instaleaza...