luni, 1 decembrie 2008

eseuri de indragostit

Sunt o romantica incurabila...doar ca nu las sa se vada decat in zambetul timid al ochilor...Nu plang dupa lucruri ...ci doar dupa oameni...si dupa experienta dobandita prin intermediul lor. Pe de alta parte sunt insa o fire extrem de pragmatica...Visez cu ochii deschisi, dar doar noaptea cand ar trebui sa dorm...in rest traiesc cu ochii deschisi, ancorandu-ma strans in realitate. Sunt om, ca toti ceilalti, cu defecte si calitati cu balente si contra-balante, cu lumini si umbre, bune si rele..Gandesc, visez, traiesc, vorbesc si rad...plang si meditez, analizez si uneori ma prabusesc in plasa umbrelor. Alteori ma inalt cu viteza unui bumerang...Am insa o pasiune nebuna pentru filosofie...atat de nebuna incat 5 ani mi i-am dedicat, zi de zi, secunda cu secunda ei si misterelor ei. M-am indragostit subit, scurt, intr-o clipa. Eliade ne-a facut cunostiinta cu al sau Roman de adolescent miop. Cum ma mai ademenea el atunci ca pot fi propriul meu "papusar", ca nu trebuie decat sa ma dedic unui lucru in intregime pentru a-l avea. Cum imi demonstra el, fila cu fila, ca teoria vointei pe post de tiran se poate adeveri printr-un personaj asemeni lui...De aici a venit motivatia, ambitia de a-mi insusi aceasta femeie misterioasa cu nume de muza, ce combina doua idei aparent opuse: iubirea si intelepciunea....Cine a vazut indragostiti intelepti, rationali si cu picioarele pe pamant...Toti sunt pierduti in lumea viselor, a norilor...Si cine a mai intalnit intelepti care sa fie indragostiti...antiteza clor doua se pastreaza insa doar la o analiza pur empirica si chiar puerila as putea spune, in care conceptele nu au universalitatea sensului ci doar se pliaza pe anumite imagini preconcepute. Apoi a venit augustin si mi s-a confesat...Imi povestea parca viata...si imi promitea linistea si impacarea cu propriul meu suflet....Exista asadar iertare si dupa pacat, regasirea si dupa pierzanie...trebuia doar sa imi doresc....Augustin mi-a dat pasiunea, promisiunea unei impacari cu mine insami, mi-a oferit iluzia unei intalniri cu propriul meu eu pe care il cautasem indelung peste tot, numai in mine insami nu....Apoi a venit Pascal care mi-a rasturnat mitul unicitatii, spunandu-mi ceea ce inteleptii stiau de mult, dar eu nu....asa e omul...nu asa e Ana...Misterul sufletului meu era un mister universal si apartinea tuturor....Suflet aveau toti oamenii, in cantitati mai mari sau mai mici...in cautarea lor mai pornisera si altii, cu mult inaintea mea...Acum erau doar oale si ulcele...Si uite asa, pas cu pas, fila cu fila, am inceput sa cad in mrejele celui mai puternic afrodisiac...PASIUNEA. M-am indragostit nebuneste de cheile pe care le gaseam prin intermediul zeitei Sophia, de misterele pe care mi le dezlega si de lumile pe care mi le deschidea. Descopeream universul, bucata cu bucata...Apoi omul, apoi fiinte, apoi subectul, cuvantul sau gandul...ideile, patosurile, principiile si conceptele au devenit prietenii mei de baza...Noaptea nu mai era neagra , rece si surda ca in trecut...era plina de lumina, de idei, vie. Totul parea a avea un sens,un principu si un scop....
As putea fi numita intr-un fel nu prea onorant daca as spune ca am cunoscut foarte multi barbati. dar cei care m-ar numi asa s-ar cam grabi in a trage concluzii, pentru ca eu am cunoscut cu adevat, pana in strafundul sufletului o multime de filosofi, care spre marea mea surprindere s-au dovedit a fi toti barbati. Asa am ajuns sa imi dau seama ce inseamna sa cunosti cu adevarat un om; sa ii traiesti gandurile, sa ii simti chinurile sufletesti, sa ii re-traiesti experienta sufleteasca pentru a-l asimila si a-l contopi cu tine.
Poate nu am avut prea multe experienta in viata din care sa povestesc si altora...poate nu am vazut atat de multe locuri incat sa povestesc despre cascade si tigri, despre lux si oameni...insa am avut cea mai frumoasa experienta traind o poveste de dragoste cu cea ce cei mai multi numesc simplu...FILOSOFIE. Am re-trait experienta semenilor mei prin cuvant, care a devenit legatura mea cu universalitatea si cu istoria. Si daca unii ureaza fericire, altii noroc sau bani, altii sanatate si bucrie sau copii multi, eu urez tuturor o intalnire cu misterele filosofiei....

4 comentarii:

  1. Aceeaşi dragoste încerc să le-o transmit şi eu elevilor mei de liceu. Nu încetează niciodată pasiunea de care scrii însă dispoziţia de-a asculta a oamenilor scade pe zi ce trece. E ca un zgomot de fundal în lumea noastră care se insinuează încet-încet şi ne blochează auzul. Sau ca o ceaţă pentru văz. Ce nume poartă acest zgomot, această ceaţă?

    Neantul...

    RăspundețiȘtergere
  2. dragostea asta nu poate fi transmisa. o ai sau nu. da ca nu o ai nu e bai, viata viitoare.
    uite vezi, priveste partea buna a lucrurilor. tu ca fata poti sa zici ca te-ai indragostit de n' barbati, filosofi. eu cum pot sa zic asta??? =)))
    imi place titlu postului, este cartea mae favorita.
    cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  3. stiu domnule poet ca este cartea ta favorita...tocmai de-aia l-am si ales:D...adevarul e ca pur si simplu a venit, brusc si a inceput sa curga incet dar sigur in textul cu pricina...poate ca e singurul "lucru" pe care l-am iubit si il voi iubi in adevaratul sens al cuvantului...de zeita sohia vorbesc...pe care aporopos, voi barbatii va puteti indragosti:D
    Totusi, sustin cu tarie ca poate fi transmisa. Poate ma insel, insa sunt sigura ca o poti transmite...

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Filonous, daca ai muscat o data din "marul discordiei" alias curiozitatea filosofica, nu mai scapi nici dupa moarte. Intr-adevar, e frustranta si dureroasa imputinarea urechilor din jurul filosofiei, dar poate ca isi are si ea vina ei...sau poate ca nu e pentru cei multi, ci doar pentru cei putini ...poate ca nu beneficiaza de o strategie de marketing benefica. Stii ce, pana la urma imi ajunge ca macar un om are dispozitia de a asculta...Daca l-am "cucerit: pe el...pot spera sa cuceresc toata cetatea...Stii cum e, speranta moare ultima, inainte celui care spera

    RăspundețiȘtergere

DE AJUNS CU MONOLOGUL...SA TRECEM LA DIALOG:)