vineri, 20 martie 2009

confesiunile unui frustrat

da, recunosc, sunt si ma comport ca o frustrata...Sunt frustrata professional si social prin prisma haosului de nedescris pe care, pe z ice trece, il descopar a fi si mai haotic….Stitile atat din presa scrisa, on line si audio-video ma ajuta sa imi intaresc opiniile cu privire la statutul de haos al tarii in care traiesc…Nu am nimic cu nimeni, nu caut vinovati pentru neimplinirile mele profesionale sau sociale, insa pur si simplu incep sac red ca, daca m-as fi nascut intr-o tara mai avansata economic si social decat Romania, poate ca mi-ar fi fost mult mai bine acum…
Totusi, nu as vrea sa pastrez un ton caracteristic lamentarilor si sa alunec pe panta concluziilor subiective, motiv pentru care tot incerc sa gasesc cauze rationale ale situatiei deranjante pe care o vad in tara asta...Explicatii s-au dat si se dau in continuare, mare parte din ele fiind oferite de somitati in domeniile analizelor economico-politico-sociale...Cu toate astea ramane insa aceeasi problema: daca am identificat cauzele, de ce oare nu reusim sa identificam si "antidotul" pentru ele...de ce oare nu aplicam principiile logice pentru a ajunge, de la cauze la concluzii benefice, de ce nu gasim metode de a anihila acele cauze sau de a le modifica, cumva...Timp, am avut din '89 si pana acum destul...cu toate astea "evolutiile" in planurile majore ale Romaniei par destul de modeste comparabil cu perioada de 20 de ani si cu ajutorul, sub o forma sau alta oferit de Uniunea Europeana...

4 comentarii:

  1. Pentru că Uniunea Europeană, Sovietică sau de orice fel ar fi (fost) ele, n-au fost altceva decât ideologie. Aşa cum creştera economică din ultimii ani a fost o iluzie (cum, păcatele mele, puteam avea creştere autentică, de vreme ce productivitatea muncii era la fel de slabă şi se fura la fel de mult?). Aşa cum ni s-a cultivat gustul pentru consumul isteric din ultimii ani, acum ni se cultivă frica de risipă. Nu-i musai să fim bolnavi de conspiraţionism ori scenarită ca să credem că totul e un joc murdar...

    RăspundețiȘtergere
  2. Sigur ca au fost ideologii, si de cele mai multe ori finalul lor parea a fi pura utopie..cu astea insa EU cel putin exista intr-o ingrengatura si pe un sistem destul de inovativ (desi SUA pare a fi schema generala de constructie europeana). Totusi, cum oare iti explici ca alte state, desi trecute prin "ciuma comunista" au reusit azi sa fie printre cele mai dezvoltate, cu regimuri sociale, economice si educationale extrem de solide??

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, cred că e vorba de bun simţ. Acele state, cetăţenii lor l-au avut mereu la dispoziţie şi au asumat schimbările prin care au trecut. Noi... ne-am bătut joc de alegerile noastre mai mereu. E ca o fatalitate a neamului care se repetă în fiecare individ: să nu ne putem duce la bun sfârşit ce ne-am propus. Pentru noi, proiectul a însemnat mereu o visare blegoasă ori şansa de a profita de o oportunitate pe termen scurt. Suntem o combinaţie ciudată de ţepari şi visători totodată. Cu alte cuvinte, suntem supravieţuitorii perfecţi în condiţii de criză. Noi, gândacii de bucătărie şi lichenii am supravieţui şi unui atac nuclear (chit că nu putem supravieţui dramelor private, concedierilor, despărţirilor amoroase etc... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Perfect de acord cu profilulgeneto-psiho-sociologic alcatuit de tine. totusi nu pot sa cred ca "naravul din fire n-are mantuire" fie ea si una pe jumatate. Asa ca sper in continuare ca poate, poate ne vom reveni ...

    RăspundețiȘtergere

DE AJUNS CU MONOLOGUL...SA TRECEM LA DIALOG:)