Stii..uneori imi urasc atat de mult partea mea rationala incat as fi in stare, daca s-ar putea, sa o dau la schimb in targ pe inca o jumatate de om, o jumatate strict senzoriala....Am mania asta a categorisirilor, a jumatatilor si a paradoxurilor, si oricat as incerca sa ma abtin, nu pot scapa de ea....Parca intreaga mea gandire e construita pe schema paradoxului sinonim, sau a principiului coincidentei opuselor. In fine...am deci mania asta si uneori ma "interpretez" ca pe ojumatate rationala si una umana....un tot din asta ciudat de amalgam si haos, in care se intalnesc parca un copil si un batran intelept....Cand unul oboseste sa se dea in spectacol celalalt devine actor principal in scena vietii mele...Si uite asa eu trec dintr-o pasa intr-alta, dintr-o stare pur vesela, de copil naiv si curios, intr-una serioasa, grava...de intelept infrant in lupta cu misterul filosofic....Am realizat insa ca nu macinarile interne ne dau esenta vietii...ca nu de ce urile nesfarsite care ne mananca noptile ne dau valoarea clipei, ca nu a gandi estesingura caracteristica a omului.....Putem rade, alerga, risca....putem chiar actiona fara sa calculam fiecare pas, doar de dragul adrenalinei...Putem trai viata si fara a incerca sa o intelegem, putem simti timpul si fara a-l transforma in fomule de calcul...putem iubi si plange fara a cauta misterul si definitiile lor....
Vezi tu....oare unde si cand vom mai avea noi oamenii sansa vietii? Dupa atatea de ce uri filosofice si framantari sufletesti am relizat ca in jurul meu e o lume pe care refuz sa o accept....sa o cunosc si sa o simt....Mi-am refuzat latura umana atat de mult incat acum ma simt asemeni unui orb din nastere care incepe sa vada pentru prima oara....descopar o lume in care ar trebui sa ma "pierd" traindu-ma si traind-o in loc sa o reneg si sa o critic, retrasa in coltul meu sigur...Sufletul il voi avea tot timpul cu mine...lumea fizica, senzitiva...mirosurile, culorile, chipurile....soarele sau ploaia sunt insa doar aici...in lumea asta...Am avut sansa de a fi un om normal....insa normalitatea m-a speriat atat de tare incat am ales sa ma alienez singura printre mistere de neelucidat.....Oare ce vroiam? sa cunosc intai esenta vietii ca apoi sa o pot trai???Pai nu stiam eu oare ca nici o suta de vieti nu sunt de ajuns pntru a descifra misterele umane???
Vezi tu...logica si orgoliul nu prea sunt prieteni buni in cazul meu....iar inteligenta e o "curva" cu doua fete care incearca sa fie prietena amandurora.....Si uite asa ....am ajuns eu sa imi doresc sa se inventeze "BAZARUL CU JUMATATI UMANE".....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
DE AJUNS CU MONOLOGUL...SA TRECEM LA DIALOG:)