Rataciri...

Printre mii de ganduri si critici, printre mii de planuri si strategii legate de viitorul si viata mea, printre suparari si stresul cotidian...printre toate aceste cioburi brute ale realitatii m-am trezit brusc ratacita in FRUMOS....Nicuna din definitiile date frumosului de-alungul timpului de luminati ai omenirii nu pot descrie sentimentul inalt de umplere pe care il simt inundandu-mi sufletul cand ascult o anumita muzica....Poate sunt de moda veche, o adepta a oldiesurilor in materie de muzica, insa putin imi pasa catalogarea altora in privinta gusturilor mele muicale...Ce conteaza e ca eu ating FRUMOSUL propriului meu suflet prin muzica...Sublimul, Frumosul, Diafanul, Divinul...toate se regasesc in inima mea prin intr-un mod misterios printr-o simpla "aglomeratie" de sunete.....Ce msiter uman, ce mister al vietii....asta da mister...Muzica. Cum sa imi explic oare ca o melodie ca November Rain sau Vreau sa am steaua mea ( laura Stoica) sau Ochii tai ( Holograf) sau Dust In The Wind (Kansas) sau Too Much Love Will Kill You (Queen) sau Richard Clayderman...sau Jon Bon Jovi...sau cate si cate alte melodii reusesc sa ma faca sa plutesc, rupta de orice grija sau de orice macinare sufleteasca....Pai e simplu....nu incerc sa imi explic....Pentru prima oara imi refuz natura curioasa si pur si simplu nu imi pasa de DE CE-UL ce m-a macinat nopti intregi....Nu vreau sa stiu prin ce procedee sau ce puncte sensibile imi ating mie acele sunete atat de diafan unite...Nu mai vreau sa ma pierd in explicatii si in cautari si sa pierd tocmai FRUMOSUL din mine....Ma las doar "metamorfozata" de aceste sunete, ma las tratata de muzica abandonandu-mi ratiunea intr-un colt intunecat....unde ar mai fi farmecul vietii fara aceste stari de beatitudine pe care ma fac aceste sunete sa le traiesc??? unde as ajunge cautandu-ma si autopsiindu-mi psihicul si sufletul???
Asadar, uneori trebuie sa ne abandonam Frumosului tocmai pentru a-l si a ne intelege...