Ma lupt cu ceea ce constituie pasiunea vietii mele, filosofia...intr-o lume in care ea a murt de mult....M-am nascut prea tarziu pentr ao iubi, si prea devreme pentru a o abandona....Ma lupt intre doua lumi, incercand sa regasesc un echilbru intre ele....din dorinta egoista de a ma impaca pe mine insami cu mine insami....
Voi transforma "pasiunea" mea pentru filosofie intr-o ciudata idila, cu tenta sexuala, aducand-o la nivelul omului si nu al fiintei umane. Voi incerca asadar sa o rup de subectul ei de baza, OMUL, si sa o trnspun in lumea in care acel OM se materializeaza...
"Fie ca iti place, fie ca nu, draga mea iubita te voi forta sa intri in lumea in care eu traiesc, sub o forma materiala, numita trup. Poate asa ma vei intelege si nu ma vei mai ura pentru desele mele absente din Palatul de Clestar Al Intelepciunii...poate ca asa nu vei mai numi lipsa mea "dovada vie a insalaciunii"...a cautarii iubirii in alta parte...Poate asa nu ma vei mai acuza ca te parasesc pentr o lume mai buna....poate ca asa nu voi mai fi eu monstrul cel insensibil care te abandoneaza cu anii in singuratatea Palatului ta, uitand sa mai treaca pe la tine...Iti voi arata motivul absentei mele...iti voi arata "monstrii" care ma ataca si lumeapentru care crezi ca te abandonez....Te voi transfoma in femeie si te voi numi Sophia...vei avea trup si chip de zeita fara insa ca nimni sa stie ca esti adevarata zeita a Intelepciunii...Aici, in lumea trupurilor...a fi zeita intelepciunii nu este o lauda....aici este un defect, un rau...o boala incrabila ce ti-ar putea aduce renegarea semenilor...Aici vei fi doar Sophia...Aici vei cunoaste suferinta si umilinta, denigrarea si abuzul...aici barbatii te vor dori pentru visele pe care le generezi in "mintea lor hormonala" i nu pentru ceea ce vei spune, face sau gandi...aici e o lume total opusa celei din palatul de Clestar, deci tot ceea ce acolo considerai frumos, aici va deveni urat si viceversa....aici, tot ceea ce considerai moral va deveni imoral, si tot asa cu iubirea, cu ratiunea, cu pasiunea, cu dragostea fata de semeni, cu iubirea fata de intelepciune....si tot asa....toate principiile tale se resfrang aici, in lumea trupurilor, ca intr-o oglinda ditorsionata....Sa nu te lupti....sa nu incerci sa schmbi ceva...sa nu incerci sa salvezi...sa nu disperi....caci te vei distruge....
Acum...ca ai vazut unde "dispar"....spune-mi ...ma mai urasti ca te parasesc din cand in cand?!?
-Nu dragul meu...nu te urasc, ci te compatimesc....daca pana acum iti deplangeam absenta aici, acum ti deplang prezenta acolo...."
O fi de viţă nobilă Sophia, dar "gândirea mea hormonală" îmi spune că păleşte şi îşi roade unghiile în faţa unui zâmbet de femeie reală. Nici măcar înţelepciunea nu ne poate rupe de fascinaţia chipurilor. Chipuri de aici, din lumea noastră, aşa cum e ea - brutală şi rea, dar cu zâmbete, ochi şi trupuri care fac inutilă orice-nţelepciune... :)
RăspundețiȘtergerePrimum vivere, deinde philosophari!