vineri, 6 martie 2009

A FI SAU A NU FI

Intotdeauna am avut o viziune un pic diferita asupra vietii...de retinut ca diferita nu inseamna nici unica nici ciudata, ci doar diferita de majoritate. E...o astfel de viziune, a litlle bit deferent ca sa fiu in ton cu trend-ul globalist ce pare sa marcheze societatea in care traiesc, am avut-o si asupra vietii. Poate inclinatiile filosofice sau poate firea mai romantica m-au transformat intr-o idealista. Pentru mine totul trebuie sa aibe un scop, un tel, un ideal....un SENS. Dar intr-o societate precum cea romaneasca in care traiesc sensul pare a fi unul strict empiric..financiar...de suprafata...Sensul devine doar imagine, doar impresie transformandu-se din sens in iluzie. Si uite asa, dorindu-mi idealuri intelectuale, dorindu-mi sa urc pe piramide spirituale si sa dau un sens vietii mele incep sa ma simt ca un fugar ce rataceste printre fantomele marketingului global, haituit de necesitati si cifre, de facturi si neajunsuri...Oare unde am gresit...oare ce ar trebui sa fiu sau sa fac ca sa imi gasesc un sens care sa-mi impace trupul cu sufletul,...Eu caut idealuri intelectuale, caut sa creez si sa ma implic....insa aceste tipuri de idealuri par a se afla intr-o ciudata antagonie cu supravietuirea fizica....Incep sa urasc conceptul de capitalism in conditiile n care, combinat cu democratia oarba a romanului scapat din cusca comunista da nastere unor paradoxuri demne de cartea recordurilor....Ce societate e asta in care promovam prostia, smecheria si iluzia in detrimentul muncii, al pasiunii si al idealurilor??!!?? Ce animale fizice si monetare am reusit sa inventam in doar 20 de ani de democratie romaneasca?? !!?? Da...se pare ca noi romanii am reusit sa inventam un nou tip de democratie, o democratie de tip negativ, in care nu regasim decat principii si urme ale democratiei conceptuale...Noi am inventat democratia saraciei, a prostiei si a incompetentei, intemnitand pe vecie idealurile, profesionalismul, cultura si civilizatia in sens clasic...Noua nu ne place nici comunismul strict, nici capitalismul american, nici democratia occidentala...noua ne plac doar libertatile lor nu si obligatiile....Noi alegem doar suprafata lasandu-le lor esenta...Nu stim sa fim "smecheri" intr-un sens inteligent si sa "furam" ideile lor pentru a le aplica la noi, nu stim sa furam din experientele lor pentru a ni le insusi...nu, noi stim sa furam de la noi ...Suntem oare o tara saraca??!!?? PAi bani sunt...doar ca nu sunt egal sau proportional distribuiti....Cum ma uit eu la un profesor de istorie care imi spune ca are un salariu de 7 milioane?? Si cum ma uit eu la "pitipoancele' din CAncan care isi etaleaza feminitatea in forma cea mai naturala??!!?? Unde-i dreptatea, unde-i meritocratia....unde-i sensul vietii si unde-i idealul uman?? Daca scopul omului pe Pamant e sa se inmulteasca si sa manance(fiecare dupa posibilitati), atunci cu ce scop ne-a mai fost dat darul ratiunii???!!!??
Ce ma surprinde e faptul ca parca nimeni nu-si mai ridica astfel de intrebari....toti suntem ca niste fiare turbate ce fug din calea saraciei cum si pe unde apuca....de teama sa nu ajunga in ghearele ei...
Raman ingandurata si cu un gust amar, dorindu-mi parca sa scap de blestemul ratiunii...intrebandu-ma in continuare...."AFI om sau A NU FI OM in secolul meu"??!!??...(...) aceasta-i intrebarea...

2 comentarii:

  1. A fi sau a nu fi? "N-a fost să fie!". Aşa ar răspunde românul :)

    Cred că e bine că studiezi economia. Măcar ea te ajută să te descurci mai bine în "lumea de aici". Îţi permite să-i înţelegi mai de îndeaproape resorturile interne şi să-i anticipezi dezastrele sau înălţările. În plan material, monetar sau cum doreşti. Spiritual, nu cred însă că suntem cu toţii la fel de afectaţi. Cunosc oameni cu valori sănătoase peste care n-ar putea să treacă nici armata lui Gengis Han ca să le şteargă. E greşeala noastră să credem că tot ce se petrece în jur sau pe ecrane este valoros, real şi că va dura. Durerea vine din faptul că "majoritatea" nu se gândeşte la toate acestea şi că e prinsă hipnotic de agonisirea unor lucuri de care nu ştie să se bucure. Să fii sigură însă că există ochi la fel de vigilenţi ca ai tăi şi minţi la fel de lucide care ştiu să separe grâul de neghină. Îţi doresc putere de muncă pe mai departe şi să mai vii cu constatări economice. Pe mine mă ajută să-mi completez puzzle-ul de convingeri eshatologice în privinţa lumii...

    RăspundețiȘtergere
  2. merci de "incurajere", desi sincera sa fiu il consider mai mult un "sprijin"...e ca si cum un schiop isi pierde din farama de putere si ii intinzi un brat pentru a-l ajuta sa se taraie...Ma bucur ca "debitatiile" mele au cat de cat un rol in gandurile altora, fie el si adiacent.

    RăspundețiȘtergere

DE AJUNS CU MONOLOGUL...SA TRECEM LA DIALOG:)